Pata roșie – Poveste terapeutică pentru femei
Durerea rușinii unei fete care simte că a devenit „spurcată” pentru că i-a venit menstruația.
Pentru că ea auzise la bunica ei și la mama ei, că era un subiect de „Stt….” , de nespus și Tabu.
La fel cum era păcat să intri în biserica așa, sau să participi la pomeni și alte slujbe religioase în „acea perioadă” a lunii.
Atâta furie a stârnit asta în mine, ani de zile…Si nu doar asta!
Furie și rușine și revoltă ! O implozie internă era.
Îmi spuneam mereu, de ce aș fi spurcată dacă Dumnezeu dă asta femeilor. Si eram revoltată si supărată, și simțeam că nu eram înțeleasă. Nu puteam dezbate cot la cot cu femeile din viața mea. Ele luau de bune, tot ce auzise și ele din generație în generație și nevoia mea de a dezbate ar fi fost văzută ca o obrăznicie cruntă. Nici nu puteam să le fac față și nici nu aș fi vrut să le supăr, simțeam că e mai bine asa. Să nu le confrunt, să nu pierd iubirea lor, aia fin exprimată.
Slava Domnului, că aveam deja aproape 15 ani și înțelegeam puțin, niște lucruri diferit. Însă astăzi, fetele noastre devin femei, prin faptul ca le vine menstra, mult mai devreme. Si-n același timp sunt niște copile, cu menstruație. Au atâta nevoie de susținere corectă din partea mamelor lor, înainte de oricine.
Multe erau interzise in anii, aceia, de începuturi, ai mei, ca femeie și adolescentă.
Multe fusese interzise si pentru mamele noastre și multora le era în continuare teama, că multe tabu-uri rostite, însemnă chiar privare de libertate. * ( înainte de 1989 în Romania).
Trauma feminității – rușinea de propriul corp pe care o ducem ca un val pe ochi și pe spate toată viața.
Ne rușinăm de corpul nostru, de minunea de a fi femeie.
Nu vorbim despre durerile de la menstruație, nu vorbim despre nimic. Nici cu mamele , nici cu prietenele. Tot vrem să dam bine. Vorbim toata ziua, dar despre nimic, nu despre lucruri profunde.
Suntem catalogate si ușor luate „ la mișto” în „acea perioadă”.
In perioada mea „corporate”, am auzit multe glume proaste despre femei, „în acea perioadă”.
I-am iertat pe acei bărbați, că am înțeles că doar așa învățase și ei, despre ce însemnă să fii bărbat.
Si sper că și-au mai updatat „glumele” mai ales dacă sunt tați de fete…
O picătură de sânge în zăpadă….
Era o zi de iarnă, profundă, cu mult ger și vânt și zăpadă. Încă simt frigul din apartamentul copilăriei mele, în oase, în suflet și-n minte.
Eram și eu și natura înghețate.
O pruncă de aproximativ 15 ani, care nu auzise niciodată de ciclul menstrual, se trezește într-o baie de sânge, corpul îi tremură, inima îi îngheță…
Nu are telefon și nici nu are pe cine suna…
Mama ei nu era acasă și nu-i era alături. Copila era obișnuită să fie așa singură.
In casă duhnea a alcool, de la tata.
Ea tremura de frică și de frig. Frica de sânge, frica de propriul corp, frica de moarte – sângerarea pentru ea asta însemna, că ea nu știa de menstră. Nu auzise niciodată, nu citise. Era epoca de dinainte de internet 😊
Simt căldură în zona toracelui și a abdomenului si un mare blocaj…
Si palmele transpiră…
Si un fior ciudat îmi inunda corpul…
De viață și de moarte…de bucurie și tristețe.
Că așa este în viață, yin și yang.
Si ce să fac acum, să astept să mor sau să mă salvez, își spune copila?
In plus eram și mai grăbită, că aveam olimpiadă la limba franceză, pe județ. Erau multe așteptări de la mine. Doar nu era timp de prostii, acum ☹
Fetița îi spune tatălui, așa duhnind a alcool, ce i se întâmplă.
El se sperie și se emoționează. Interesant, fata nu știa ca are și el emoții.
Tata se eschivează cum face de fiecare dată, și fuge. Si-n capul ușii, îi spune copilei : Sună-ți mătușa, că sigur este la restaurant!
Mătușa lucrează într-o „impinge tava”. Sună, copila si mătușa râde cu poftă, în timp ce se aude zgomot infernal de birt, în fundal. De ce râde? Nu am înțeles. Atâta inteligență emoțională știa și probabil așa a simțit.
Pentru ea era normalitate…
Pentru mine, era o frica de moarte.
Pe care corpul meu a trăit-o mulți ani apoi.
Da am aflat apoi, că este normal să ai menstră. Ințelesesem fiziologic niște lucruri, dar corpul meu ani, de zile a trăit ca o traumă, fiecare venire a acestei furii roșii.
Că așa era in interiorul meu, ca o furie. Emoția era dură, și grea si dureroasă.
Si furie…
Si neputință…
Si frică…
Si durere, multă și fizică si psihică…
Si apoi multe femei, își pun întrebări precum :
De ce mă doare? De ce sindrom premenstrual? De ce diverse diagnostice? De ce relații toxice? De ce nu reușim sa devenim mame? De ce nu avem relații împlinitoare de iubire? De ce suntem mai mult bărbați, decât femei…De ce …De ce?
Dacă, te regăsești in vreuna din întrebările de mai sus, sau ai tu altele din aceeași sferă, te invit să-ți iei un moment, într-o dimineață de toamnă, să-ti faci un culcuș cald, într-un colt de casă .
Culcuș cald, cu o lumânare, cu o păturică, cu un ceai din plante „pentru femei”, cu un jurnal, cu o muzica mai terapeutică și să te ții tu pe tine, în brațe.
Să-i ceri lui Dumnezeu să-ți arate ce mai ai de văzut, ce din trecutul tău, te împiedică sa te bucuri mai mult de viața ta de femeie, de acum. Ce trebuie să scoți la suprafață, să te cunoști mai bine și să te bucuri mai mult de tine, ca femeie, mamă, soție.
Este important să știi că tot ce ai învățat in perioada primei menstre despre corp, despre fertilitate, despre sexualitate, despre iubire si tot ce a mai venit, la pachet, te definește în subconștient și-ți definește realitatea emoțională ca și femeie.
Chiar dacă ai depășit de mult acea etapa a vieții tale.
Te invit sa o revizitezi, vei învăța multe despre tine, și te va ajuta tare mult să te bucuri acum de propriul corp, propria sexualitate și feminitate.
Plus ca vei elimina multa furie, încă latentă. Aia care țipă la soț și la copiii și care te aleargă, să te alergi și sa te biciuiești singura.
Menstra nu este o boală, trateaz-o ca pe o sărbătoare, și onorează Minunea de a Fi Femeie.
Si dacă ești mamă, fă o ceremonie și o sărbătoare din acest miracol al vieții, pentru fiica ta.
Așa creștem generații noi de femei, mai sănătoase la minte si mai echilibrate emoțional, care chiar își pot trăi viața in armonie, bucurie și împliniri pe toate planurile.
Relația cu mama, este relația cu lumea, si ele de la noi, mamele lor vor învăța despre lume.
Hai să le fim ghizi sănătoși și bucuroși, și să creștem si noi, și de dragul lor.
Eu trimit o mare îmbrățișare, și te invit, dacă simți, să împarți și cu mine, ce impact a avut acest material asupra ta.
Iar daca simți ca ce ai descoperit este hard, sau nu știi cum să lucrezi singură și simți că ai nevoie, aici sunt ca si terapeut si coach, să te ajut să ai mai multă încredere în tine și să-ți crești feminitatea.
Cu iubire 💌
Mădălina Duport