În această fotografie eram la un eveniment dedicat femeilor antreprenor și vorbeam în fața unei săli pline de oameni.
Eram prezentă, implicată și sigură pe mine, pentru că vorbeam despre ceea ce îmi place și despre lucrurile la care mă pricep.
Si vedeți o femeie care știe ce face și pe care ceilalți se pot baza, și acela era adevărul acelui moment.
Femeia pe care o vedeți în fotografie era reală, însă fotografia nu surprindea întregul adevăr.
O fotografie adevărată, dar incompletă
Privită din afară, eram ceea ce numim adesea o „femeie puternică”.
- Mă descurcam
- Găseam soluții
- Organizam
Eram prezentă pentru copii, familie, business și pentru oamenii care aveau nevoie de mine.
Puteam să fac foarte multe și, probabil, din exterior, acest lucru părea o calitate.
Ceea ce nu se vedea era că eu ajunsesem să cred că trebuie să fiu puternică tot timpul.
- Dacă puteam să fac ceva, simțeam că trebuie să-l fac.
- Dacă puteam să duc, duceam.
- Dacă puteam să rezolv, rezolvam.
- Dacă cineva avea nevoie de mine, eram acolo.
Ce numesc eu „sindromul femeii puternice”?
Eu numesc acest mod de a trăi „sindromul femeii puternice” care nu te ajută dacă îl transformi în stil de viață sau mod de a trăi, ci din contră, te încurcă rău.
Puterea în sine, este un dar, până la un punct, de la care ne încurcă, ca să nu spun că ne face rău.
Puterea ne ajută să trecem prin perioade grele, să ne protejăm familia și să construim lucruri importante.
Problema apare atunci când o femeie începe să creadă că trebuie să fie puternică tot timpul.
- Că trebuie să se descurce singură.
- Că nu are voie să obosească.
- Că nu poate lăsa nimic nefăcut.
- Că, dacă este capabilă să facă ceva, atunci este și responsabilitatea ei să o facă.
Astfel, ceea ce este o capacitate se transformă, încet, într-o obligație.
Și tocmai pentru că din exterior pare o calitate, este greu să vezi prețul pe care îl plătești.
Când ceea ce poți, devine ceea ce trebuie!
Multă vreme am confundat două lucruri foarte diferite: Ceea ce puteam să fac și ceea ce trebuia să fac.
Eram obișnuită să mă descurc, să găsesc soluții, să organizez și să merg mai departe.
Iar pentru mine rămânea ceea ce mai rămânea după ce terminam tot. Dar nici nu-mi dădeam seama de asta, doar simptomele mă dureau rău.
Timpul pentru mine credeam, că este cel ce rămâne, după ce rezolvam, după ce toată lumea era bine, după ce nu mai avea nimeni nevoie de mine.
Numai că o femeie care știe să le facă pe toate nu termină aproape niciodată. Atenție la această capcana mega auto-sabotoare si traumatică.
Mai există mereu ceva de făcut, cineva de ajutat sau o responsabilitate pe care o poate prelua.
Iar bucuria ta ajunge să fie amânată de la o zi la alta, până la acel misterios „după ce termin” sau alte forme de genul acest. Le știi și tu pe ale tale.
Prețul nevăzut al femeii care se descurcă
Din afară, toate acestea pot părea putere.
Dinăuntru, pot însemna :
- să nu-ți mai dai voie să te oprești, să nu mai ceri ajutor, să spui că nu mai poți sau să lași ceva nefăcut.
- să fii prezentă pentru toți, dar să rămână foarte puțin loc pentru tine în propria ta viață.
Femeia care se descurcă primește repede și mai multe responsabilități, ceilalți se obișnuiesc că ea poate. Dar, mai ales, ea însăși se obișnuiește să creadă că poate și trebuie.
Și, fără să-și dea seama, începe să-și măsoare valoarea prin cât de multe poate să facă pentru ceilalți.
Puterea care ne-a ajutat să trecem prin greu
Există perioade în care viața ne cere să facem tot ceea ce putem pentru a supraviețui sau pentru a-i proteja pe cei dragi.
Poate că nu avem suficient ajutor.
Poate că nu există altcineva care să preia responsabilitățile.
Poate că trebuie să continuăm, chiar dacă suntem obosite.
În asemenea momente, puterea ne ajută să traversăm greul.
Dar un mod de a trăi care ne-a ajutat într-o perioadă dificilă nu trebuie să devină felul în care ne trăim întreaga viață.
Puterea poate fi o resursă.
Obligația de a fi puternică mereu devine o povară.
Chiar trebuie să facem tot ceea ce putem?
Astăzi cred că o femeie nu trebuie să facă tot ceea ce poate face, doar pentru că este capabilă.
Doar pentru că poți duce ceva nu înseamnă că trebuie să-l duci.
Doar pentru că poți rezolva o problemă nu înseamnă că este responsabilitatea ta.
Doar pentru că te poți descurca singură nu înseamnă că trebuie să faci totul singură.
Pentru mine, Viața Bună a început și atunci când am învățat să nu mă mai întreb doar:
„Pot să fac și asta?”
Ci și:
„Este musai să fac eu toate astea?”
„Ce preț plătesc dacă mai preiau o responsabilitate?”
„Unde mai rămân eu în propria mea viață?”
Adevărata putere nu cred că stă în a demonstra cât de multe poți duce.
Uneori, puterea înseamnă :
- să te oprești.
- să ceri ajutor.
- să lași și altora responsabilitățile care le aparțin.
- să alegi ce merită energia ta.
Și să nu-ți mai amâni viața și bucuria până „după ce termini”.
Pentru că viața nu începe după ce am terminat tot.
Viața se întâmplă chiar acum. ❤️