Renew- Sau cum se simte Bucuria Vieții

Acum aproape 1 An, cream acest vizual și îl trimiteam mentorei mele.

Era o perioadă, în care zburdam prin casă de bucurie, pentru că renăscusem , reînviasem, urcasem mulți, munți interiori. Si tare mândră eram de bine, și mă simțeam liberă și învingătoare și ușoară. Că multe mă „apăsaseră” în ultimii ani.

Poate știi și tu cum este să porți pălăria perfecțiunii, din frica de a nu eșua, sau că așa ai știu o viață întreagă să verifici totul până la sânge pentru că ai cunoscut dezamăgirea de prea multe ori, sau frica de a nu fi acuzată că ai greșit, sau teama de a fi trădată, sau abuzată ( mai ales verbal și poate și fizic, depinde de fiecare ce am trăit) sau arătată cu degetul că nu sunt destul de puternică sau că aș putea pierde anumite favoruri, lucruri, cercuri..etc. Si teamă de ce spun ceilalți… Teama de a pierde relații dacă îți spui adevărul tău.

Dar când suferi de acest obicei al perfecțiunii, te ofilești rău pe interior și toți cei din jurul, tău, mai ales cei dragi suferă enorm. Cum vedem peste tot mame epuizate, înfuriate, fără răbdare. Care mai au de răspuns la un email sau la un telefon si le tot spunem copiilor : „Stai că termin asta și vin!… Șttt, am un meeting… și câte și mai câte. Dimineața îi alergăm la scoală să ajungem noi la întâlniri si seara ne împiedicăm de ei prin casa, repezite si epuizate, sa gătim și să facem toate cele care sunt de făcut într-o casă. Si apoi ne simțim goale pe dinăuntru și epuizate că nu am fost mai mult prezente în viața familiei.

Si mame care nu mai au timp pentru ele, si nici pentru omul drag. Si sunt sufocate de treburile casnice și de rate, și de trenduri si de traficul în care îi alergăm și pe copiii peste tot. Din fricile noastre că nu facem destul ☹ Ca doar suntem perfecte si vrem să fie și ei perfecți. Dar dacă noi nouă nu ne suntem niciodată destul, și nu vedem tot ce avem și ce facem bine și ce binecuvântări avem, pentru că alergăm după ce nu avem și nu facem, așa îi alergăm și pe copiii noștri.

Când noi nu suntem bine cu adevărat cu noi, și copleșite de tot ce avem de făcut, suntem bombe cu ceas pentru cei dragi nouă, copiii, părinți și iubit, că acolo ne arătăm adevărată față. ? Si clar că nu vrem asta, ca tot ceea ce facem, pentru ei facem.

Cu clienții și cu străinii, păstram aparentele si ne facem treaba profesionist. Cu cat ești mai frick controls cu atât ești mai bun pentru alții. ? Si mai puțin prezent în viața ta și a familiei tale, la modul conștient și curat.

Sindromul perfecțiunii merge mână în mână cu cel al controlului.

Că, clar ( știu că este o cacofonie) că nu știe nimeni mai bine ca tine.

Si așa îți pui saci peste saci.

Pentru grija pe care o ai fata de tine…vorbim alta data! Din păcate încă spunem că știm teoria, dar practica ne omoară. Este anul în care ar fi bine să nu mai spunem asta și să trecem și la practică.

Pentru mine acest control si perfecțiunea, plus toate fricile si convingerile si limitările pe care le-am văzut când am trecut de la 1 copil la 3, si-au pus tare tare amprenta. Plus pălăria de antreprenor în această perioadă.

Plus că erau atât de multe traume si frici nevindecate din trecutul meu, încât venea totul  ca un tăvălug.

Ce convingeri aveam eu despre feminitate si ce învățasem eu singura prin autoeducație si mers prin lumea largă, se bateau cap în cap. Mă simțeam inferioară femeilor din Franța de unde îmi luasem mari modele, dar superioara celor ale mele, de acasă, mama, bunica….e dur de dus.

A trebui sa învăț lecția acceptării, ca ele sunt într-un fel, că eu am avut niște beneficii ca m-am născut unde m-am născut, că am avut multe beneficii din toate acestea. Dar acum eu sunt eu si e normal sa am alte principii si convingeri despre ce înseamnă sa fii femeie si mama.

Când am vindecat relația cu mama si toate femeile din viată mea, asta si altele, transgenerational, am vindecat si relația cu mâncarea, si cu kg si cu intolerantele.

SI am început sa fac cu o mare bucurie mamaliga si ciorba ? Si tot ce e mai neaoș romanesc din zona mea. Chiar si un mujdei ? doar ca fierea mea nu-l mai acceptă ?

Si la fel de tare apreciez „fois gras-ul” din cele mai fine restaurante din lumea larga.

Multe au fost de dus, de vindecat si de înțeles.

Promit ca o sa impart mult mai clar prin ce am trecut, ca sa te regăsești si tu si poate chiar ajungem sa ne cunoaștem anul acesta.

Si de ce spun toate acestea, ca nu se vede de cele mai multe ori.

Si eu m-am păcălit, eram autentica si vulnerabila si atunci si integra.

Nici nu mi-am dat seama.

Era perioada în care ți-aș fi spus că mă simt cel mai bine. Si așa am înțeles apoi, după munca cu mine si lucrul cu multe femei, ca atunci când zici ca ești cel mai bine, poți fi cel mai rău. Era atât de bine, încât mă umflam ca un cimpoi si umblam prin toți doctorii, dar nu era fiziologic si emotional si somatic si energetic.

Si spun astea că poate si tu te ascunzi de tine, incoștient.

Ca avem multe mecanisme de autoapărare pentru a supraviețui si a controla si a arata ca suntem perfecte, pentru ca daca nu, ne este frica ca pierdem oameni, oportunități, relații.

Si spun astea toate acum, pentru ca este începutul anului, si este social media plina de obiective, si îmbărbătări si energie de creștere, si pompare de positivism.

Si te iei  si tu după ei, si ai si anumite obiective ale tale, pe care te chinui de ani să le împlinești, le mai iei de pe drum si pe ale altora….si adrenalina începutului de an te ajuta.

Si spui ca ești bine!

Uita-te mai in profunzimi! Daca ești bine, bine….in mod real si authentic bravo…daca mai simți goluri in suflet, în relații, în viată…uită-te un pic cu mai multă responsabilitate și maturitate la toate acestea.

Si de ce spun asta!

Ca eu am avut pe bune, unul din cei mai buni ani, este adevărat. Am crescut enorm in interior. Mi-am recăpătat încrederea in mine si-n forțele mele, in modul cel mai authentic, mi-am recăpătat bucuria de viată si am adus-o in viată familiei mele. Ne-am jucat mai mult, ne-am odihnit mai mult, am făcut atâtea lucruri împreună, am petrecut mult timp.

Eu mi-am recalibrat toata prioritățile.

Am devenit cu adevărat împlinită si bine cu mine.

M-am odihnit cât șapte vieți, dar încă mai este nevoie.

Am făcut multe multe pentru mine, atenție la mișcare, la mâncare , masaj, terapii, am învățat noi lucruri ca terapeut.

De fapt am dar un fel de refresh la  businessul meu, adică am luat-o iar de la 0.

Ca eu sunt alt om, am alte nevoi, vise si am calibrat alte daruri si valente. Si fac și altceva, că mi-am acceptat 100% misiunea si darurile dincolo ce voiam să fac rațional.

A fost anul in care mi-am vindecat tiroida si am menținut-o așa si este mare mare lucru.

A trebuit să sap adânc în interiorul meu, să-mi vad multe umbre care îmi împietreau sufletul si de care nu eram conștientă, si tare mă apăsau de nici nu se vedea.

Vedeți ce față am acum, asta se vede.

Si eu vad si dincolo de poze, si ma doare tare când o femeie una scrie si una trăiește. Eu nu am vrut asta niciodată.

A fost anul in care am avut săptămâni întregi departe de tehnologie, a fost prima vara in care am fost 2 luni exclusive in vacanta de vara si 3 săptămânii in vacanta de iarna, cu telefonul închis.

Mi-am îmbunătățit semnificativ relația cu soțul meu…

Mi-am vindecat tiroida…

Am învățat bucuria reala autentică, cum nu am cunoscut-o niciodată.

Mi-am adus cu adevărat fericirea in viață mea. Fericirea aceea autentică  cu pace interioară, în liniște eu cu mine si libertatea de a alege ce fac, când si cu cine, sa ma bucur de toate rolurile din viața mea, in ritmul meu, fără nicio presiune, doar sa-mi ascult sufletul când aleg sa fac sau sa nu fac un anume lucru.

Am încetat să mă mai alerg si validez doar prin banii, pe care îi fac. Mai e puțin de lucru aici, dar am plecat de departeeee 🙂

Eu care doar așa m-am validat in ultimii aproape 30 de ani, de când mi-am dat seama ca nu îi am, și mă țineau departe de tot ce-mi doream și am suferit enorm, că erau și zile în care nu puteam alege ce mănânc, și ierni în care am mai reparat a 5 a oara cizmele și tot intra apa. Si după toate aceste neajunsuri, am alergat să cresc, să fac mai mut, să fiu mai mult, dar totul prin prisma a avea multi bani si a căuta validarea în funcție de cine sunt ca și statut social.

Asta bineînțeles că m-a adus in burnout-uri de mai multe ori.

Si povestesc toate astea, sa te încurajeze si pe tine, sa te uiți cu adevărat in interiorul tau, la viată ta, la prioritățile tale, la ce iți dorești cu adevărat dincolo de ce este la moda.

Ce iți dorești tu pentru tine, e mega important!

Că dacă una îți spune sufletul si alta faci rational, vei fi alergata încă un an, te vei răci de cei dragi.

Vei fi împietrită față de soț și blocăm și iubirea și banii, devii cam agitată și „ciufută” cu copiii.

Si nu e tot…fiecare știe cel mai bine ce este in sufletul ei.

Pe mine cel mai tare ma durea ca-mi dădeam seama că mă îndepărtez de mine și de ai mei, sub aparența că eram bine și am tot ceea ce-mi doresc. Ca am obiective și vise și planuri, si e ok. Dar nu erau calibrate deloc la suflet si la ce îmi doream cu adevărat.

Si după anul acesta minunat, și o vacanta de vis, departe de lume in Mexic pe urmele mayașilor, am luat puțin focusul de la mine, obiceiuri schimbate, alt mediu, puțină oboseală acumulată, urma o perioadă în care știam că am alte etape de trecut, să cresc și mai mare, dar mă tot fofilam, vorbind mai puțin cu mentorul meu, am revenit in bula repede în 2 zile… și părea că nu am făcut niciodată nimic.

Noroc ca am o persoana alături de mine, căreia chiar îi pasă de mine și m-a ajutat să mă adun un pic și să mă clarific.

SI acum urc muntele meu, cu feminitate, asumată, responsabilă, matură!

Așadar chiar putem fi de la agonie la extaz, si e normal sa fie si așa, că așa este viață.

Important este sa ai mereu oamenii alături și să fii conștientă că la fiecare nivel vei simți confuzie, si ca nu știi încotro să o iei, și parca tot ce ai mai făcut nu contează.

Eu am un om alături de mine, ca mentor și îi sunt mega recunoscătoare.

Face o diferență enormă în viața mea și a familie mele, înainte de orice.

Si fiecare femeie, cat de mare si puternica este are nevoie de un sprijin si o busola, de specialitate.

Ce m-a ajutat cel mai mult :

• Terapia Theta Healing – pe care pur și simplu o ador, a făcut magie în viața mea și așa am decis să mă și formez ca și terapeut și să practic pentru a sustine cât mai multe femei
• Mentorul meu,
• Familia mea, căreia i-am spus de la început ce am decis pentru anul meu : multă odihnă și mișcare și un detox adevărat de la toate (oameni, proiecte, obiceiuri, haine, hrana)
• Mult timp în natură și departe de casă ( așa am ales eu, că am observat că mă ajută)
• Trait zilnic constient si prezent, nu pe pilot automat si graba.

Eu sunt aici, pentru cine relaționează cu mine, hai sa facem si din anul tau, unul în care ești bine cu adevărat, dincolo de filtre si măști.

Că doar așa ne trăim viață împlinită, fericită, relaxată, în abundență și prosperitate.

Te încurajez să trăiești și tu viața ta vie!

Eu aici sunt să te susțin dacă rezonezi cu mine.

Sunt doar la un click distantă, îmi poți scrie la madalina@madalinaduport.com și vedem cum putem colabora sau cum te pot susține cu o încurajare.

An magic!

Mădălina