Motivul nr. 1 este mai jos si îl scriu cu toată Compasiunea și fără niciun iz de judecată, dar cred că trebuie să mai si spunem unele Adevăruri, nespuse.
Când îți alegi ghidul (ca e terapeut, psihoterapeut, coach, guru, consultant, orice) ”uită-te” puțin la cine este el, dincolo de orice vinde si pe orice butoane apasă.
Uită-te de stilul lui de viață, la valori, la mediu, la ce simți că este relevant pentru tine.
Că așa este ușor și eu sunt hipnoterapeut și te pot băga într-o transă, să simți una, alta. 😊Cum ar fi vinovăția că nu faci aia, sau aia, că nu stai cu familia, că nu faci destui bani, că nu ai vacanța aia, transă să te sperii, să-ți apăs toate butoanele, să simți furia, golul în stomac, kilogramele în plus. Asta este simplu de făcut. Ca și cum nu ai simți tu toate astea, zi de zi și pentru asta cauți ajutor.
Si mereu există două feluri de a ghida oamenii, cu frică sau cu inspirație.
Diferența dă și rezultatele. Pentru asta toată lumea știe multe, dar nu reușește să aplice mai nimic.
Ghidarea prin frică, este non-compatibila cu viață bună. Pentru că dacă ajungi, să te dezvolți din frică, frica de sărăcie, frica de comparatie, frica …frica…Energia este atat de joasa aici, că nu poți realiza ceva durabil, sustenabil.
Pe o scara a conștienței, energia fricii este de 100. Ce trebuie să știi este ca energia iubirii si a bucuriei sunt de 540, respectiv 570.
Acum poți înțelege de ce nu au funcționat multe lucruri la tine, în creșterea personală și respectiv finaciara, relationala, emotionala, sufletească.
Ghidajul prin frică sau apasat butoane, este ca atunci când ai învățat ceva, la scoală de frica profesorilor, sau de notă. De frică să nu ai o notă mică, si sa pierzi beneficii, să ratezi scoala, sa fii rușinea familiei, sa nu dezamăgesti. Și ce alte butoane aveai atunci sau ce ți se mai spunea.
Merită să stai puțin pe acest subiect, cu o foaie de hartie și un creion, in liniște, într-o stare contemplativă. Va fi o mare creștere personală pe care o poți face singură să vezi, ce te ține departe de obiectivele tale. De acolo, pleaca multe.
Eu cred, că ghidajul prin frică, speriat, apăsat butoane este manipulare, nu educatie, nu ghidaj, nu terapie, nu sprijin, nu dezvoltare, nu creștere.
Si pentru asta nu ține. Da, vii energizat, împăunat de la ceva întâlniri, seminarii, programe, dar ține fix 2-3 zile, o saptamana.
Eu pledez si practic, cresterea sustenabila, odată ce ai sărit pârleazul, este pentru totdeauna. Nu te mai întorci niciodată acolo, că nu mai poți, că devii alt om, cu alte convingeri, cu alte sinapse neuronale 🙂 cu alte obiceiuri. Faci alte alegeri. Frecventezi alți oameni.
Asta este dezvoltarea personala adevarata.
Si ne trebuie?
Oooooo….da, multa, ca vedeti si voi, în jur. Se vede dacă exista sau nu. Se vede pe strada, la semafor, la coada la supermarket, în grupurile de mamici, uneori, la birou, in aeroport, la ghișee, in scoli, la medic…etc, etc.
Si dacă nu se văd rezultatele, se numește dezvoltare personală de carton. Oamenii participă, dar nu se schimbă nimic în viața lor și apoi zic, că nu funcționează. Aici sunt multe de zis, că tine mult și de acțiunea fiecăruia, clar.
Dar cand specialistul ghidează prin inspirație, cu blândețe, căldură, non-judecata, seteaza cadru corect, cu iubire și responsabilitate de oameni și profesie, sigur se prinde ceva de tine.
Asa zicea bunica mea 🙂 Nu are cum sa nu se prindă ceva de tine, dacă ești atentă la ce faci, cand faci ceva. Si cand se prinde ceva de tine 🙂 începi să observi că faci mici pași, diferiti, mai de creștere, mai de iubire față de tine, mai de calm, mai de așezare. Si asa, pas cu pas, ajungi unde iti doresti.
Când eu am ales acum peste 15 ani, să-mi construiesc un business, care să-mi susțină viața pe care mi-o doream si valorile ( libertate, familie, sănătate, creștere) pentru mulți a fost S.F. și am fost tratată ca o oaie neagră, ca să nu zic ciudată sau nebuna 😊
Dar eu am crezut ca pot creste pe toate planurile, în acelasi timp, da da, asta dureaza si nu vinde ACUM, repede.
Când am demarat în viața de antreprenor, am fost ”norocoasă” să lucrez înainte de orice, pe Mindset, pe sume cu multe zerouri, cu un super Coach, din America care mi-a spus așa : Daca tu ca Proprietar de afaceri nu ești sanatos : fizic, spiritual, mental, emotional, relațional, nu putem vorbi de nicio afacere. Vorbim doar de agitație, boală, relații proaste, sacrificiu, stima de sine scăzută. Si ai grija, mai ales in Europa de Est , ca speranța de viața e și mai mică si e plină lumea de oameni care mor la 50 de ani, epuizati si tristi.
Bang!!!
Nu se poate să le ai pe toate!!!! Am auzit de mii de ori, pe banii mei, de la specialisti ”celebri” că :
-Ca antreprenorul trebuie ”sa moara” pe birou
-Ca asta e, dacă vrei bani, nu poți sa stai si cu copiii
-Ca..
Ca…Ca..
De relație de iubire, împlinitoare nici nu-ti mai spun..
Însă eu am crezut în mine, si am ales sa fac ce am făcut toata viața : SĂ FIU O PERSOANĂ OBISNUITĂ CU VISE NEOBIȘNUITE.
Eu am ales să fac ca mine, să-mi cresc viața mea bună, să mă cresc pe pe mine, ca femeie, in primul rând ( ca doar avusesem un Burnout tare grav, pâna-n 30 de ani), să-mi grădinăresc relatia mea de iubire, să petrec mult timp cu copiii, să simt iubire, bucurie, sănătate, plăcere, în același TIMP.
Am schimbat și businessul daca a trebuit, pentru a rămâne aliniată cu viziunea mea de viată.
M-am crescut pe mine, si da, a durat ceva, că era mult de lucru și am crescut și 3 copiii ( asta înseamnă 3 businessuri 😊).
Si revenind la specialist si ghizi care ar trebui, sa ajute oamenii, sa aiba o viata mai buna, toți care mi-au spus mie, că e o tâmpenie ce-mi doresc, apar acum să-ți spună și ție ca ei au probleme cu boli sau provocari de sananate provocate de stress si stil de viata ( si ei au 30-40 de ani, nu 70), cu adictii, cu relatii esuate si multă singuratate și esec personal, cu zeci de kg in plus..etc
Păi cum se pupa asta cu faptul, ca ei te ajutau pe tine, sa ai o viata buna si să ajungi la un super potential, dar pentru ei nu au avut timp, pentru ca erau ocupati.
Cum se pupă inspirația cu educarea prin frică? Intreb pentru un prieten 🙂
Eu dorm atât de liniștită pe perna mea, că știu că fiecare om cu care am lucrat și da au fost câteva sute, dacă nu mii, că nu am numarat niciodată, si acum când vorbim dupa 15, 10, 5, 2 ani sau cateva luni, spun că au învatat ceva de la mine si se bucura de revedere.
Imbratisari din inima!
ATENTIE!!! Nu judec pe nimeni, viata se intampla. Dar hai să ne vedem, lungul nasului și sa mai faca si specialistii pentru ei, ce Îi învață pe alții.